Consilierea psihologică poate fi definită ca un proces intensiv de acordare a asistenţei psihologice pentru persoane normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient. Problemele abordate prin consiliere sunt mai puţin severe (tulburări cu caracter reactiv, probleme familiale, impas existenţial, crize de dezvoltare etc.) şi presupun, de regulă, un număr mai redus de şedinţe.

Din acest punct de vedere, uneori consilierea se poate reduce şi la o singură întâlnire consilier-client prin care acesta din urmă poate realiza, cu îndrumarea specialistului, o clarificare a situaţiei sale şi a scopurilor pe care şi le propune în viitor. 
În numeroase situaţii, consilierea presupune, pe lângă suportul emoţional oferit de psiholog şi furnizarea de informaţii concrete, utile pentru soluţionarea problematicii prezente a clientului. Aceasta presupune existenţa unei baze de date pe care consilierul să le poată pune la dispoziţia clientului (de exemplu, informaţii referitoare la locurile şi condiţiile de admitere în învăţământul liceal sau universitar în cazul consilierilor şcolari, date privind cererea şi oferta pe piaţa muncii în cazul consilierilor care se ocupă de orientare şi consiliere vocaţională etc.)